Trebuie să-i mărturisesc partenerului meu de căsnicie adulterul?

Faptul de a-și mărturisi sau nu partenerului de căsnicie păcatul adulterului e o dilemă pentru mulți creștini care au avut experiența nefericită de a comite adulter. „Experții” lumești îi încurajează de obicei pe cei care au comis adulter să nu spună nimic despre infidelitățile lor, susținând că mărturisirea va afecta și mai mult. Problema însă e că acest lucru înăbușă conștiința și nu permite restaurarea relațiilor, pe care mărturisirea are menirea să o cuprindă. Iacov 5.16 spune: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați.”

Apostolul Pavel a afirmat cu înțelepciune: „De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” (Fapte 24.16) Cu toate că adulterul e un păcat mai întâi împotriva lui Dumnezeu, Biblia spune, de asemenea, că trupul nostru nu ne aparține nouă înșine, ci și celui cu care suntem căsătoriți (1 Corinteni 7.4). Actul fizic al sexului e un simbol al felului în care un cuplu căsătorit devine un singur trup, când Dumnezeu îi unește în cadrul căsătoriei (1 Corinteni 6.15-16). Din aceste motive, un om care a comis adulter trebuie să se roage și să-I permită Duhului Sfânt să-l călăuzească să-și mărturisească infidelitatea la timpul potrivit.

O conștiință încărcată de vinovăție nu va trece prin ignorare. De fapt, poate duce la probleme psihologice și chiar fizice. Oricât de greu ar fi pentru cineva să-i mărturisească partenerului de căsnicie că a fost necredincios, acest lucru e necesar nu numai pentru integritatea mariajului, ci și pentru relația dintre acel om și Dumnezeu, astfel încât conștiința să-i fie curată și să poată trăi o viață sfântă și fără pată.

[English]

---

[Înapoi la pagina de început în limba Română]

Trebuie să-i mărturisesc partenerului meu de căsnicie adulterul?